LUCEAFARUL

  
 


Autor – Mihai Eminescu
Poem simfonic

Montare - Titus Jucov
Muzica - Valentin Dinga
Scenografia - Nina Zabrodin
Lumini - Andrei Faina

Rolurile si interpretii:
VOCEA AUTORULUI - Andrei Mosoi
DEMIURGUL - Andrei Prepelita (Voce - Ion Ungureanu)
HYPERION - Arcadie Strungaru (Voce - Vlad Ciobanu)
CATALINA - Svetlana Radu, Alexandra Albintanu (Voce - Elena Frunza)
CATALIN - Irina Boiarchin, Jana Basu (Voce - Vitalie Rusu)

Sustinuti de:
Albintanu Alexandra
Ambrosi Ion
Basu Jana
Ciobanu Mihail
Lefter Nina
Doscoci Nichita
Nimijan Diana
Madan Andrei
Panta Natalia
Munteanu Valentin
Pohila Mihaela
Ostaciuc Ion
Scorpan Corina
Prescura Nicolae
Stavilova Anastasia
Pusca Andrian
Tuchilus Maria
Turculet Ion
Seluh Vladislav

Este nevoie de perspectiva timpului ca sa intelegem proportiile reale ale aparitiei, in aprilie 1883 si intr-un modest almanah studentesc, editat de Asociatia “Romania Juna” din Viena a poemului care s-a dovedit pana astazi, capodopera incontestabila a poeziei Romane si care este una din piesele sale de mare rezistenta ale romantismului European.

Lumea fanteziei si a visurilor, lumea poeziei, ne apare, conform interpretarii noastre alegorice, separata net de lumea cea comuna, prozaica, cel mult marunt-idilica in aspiratiile poetului.

O nota lamuritoare, lasata de Mihai Eminescu pe una din filele de lucru ale manuscrisului, pare sa acrediteze aceiasi conceptie: “… daca geniul nu cunoaste nuci moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte, aici, pe pamant, nici e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de-a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc”.

Luceafarul ne apare drept ultimul cantec sublim al romantismului european, cantec ce deplange ruptura dintre omul veacului pozitivist, omul realismului si naturalismului, de leaganul mitic si poetic al sufletului omenesc.

         

         

         

      

 
 
Supersite